Incet, incet am inceput sa descoperim cu ajutorul rezonantei magnetice ce sectiuni din creier sunt folosite de diferite activitati si am inceput sa facem harta creierului. Mai e pana descoperim DE CE folosim undeva pe la 9% din capacitatea creierului, deci s-ar putea sa nu fim limitati ci, dimpotriva, evolutia sa ne fi pus la dispozitie tot ce avem nevoie pentru a deveni, de ce nu, supra-oameni. Doar ca suntem prea imbecili sa ne dam seama de acest lucru, sau, chiar daca il intuim, sa ne complacem in actuala ciorba semievolutiva.

In ceea ce priveste evolutia fantastica din ultimii 200 de ani, sa nu uitam ca au fost DOAR CATIVA savanti care au avut curajul sa enunte anumite concepte precum evolutie, atom, gravitatie. De ce spun curajul? Pentru ca la vremea la care au fost enuntate au fost intimpinate cu reticenta si chiar combatute virulent de “savantii” epocii. Au fost doar cateva locomotive inteligente care au tras dupa ele milioane de vagoane de circumvolutiuni umane plate. Omenirea nu a evoluat, cel putin nu integral, ci partial si selectiv. Pentru a evolua trebuie sa ai pe langa fondul genetic, educatia si vointa necesara.

Si pentru ca vorbim de creier, ce ne intereseaza mai mult la acest subiect? Marimea? Ma indoiesc… balena albastra are un creier de 6 kilograme… de patru ori mai mult decat omul. Avand in vedere evoutia exponentiala c e ar rezulta dintr-o diferenta atat de mare de creier, omul ar trebui sa se roage la zeul balena (asta in conditiile in care acest zeu i-ar ingadui sa existe). Gustul? Alt subiect, probabil abordabil in emisiunile lui Anthony Bourdain. Densitatea? Aaaaa… Nope. Si atunci,… ce? Eu as spune inteligenta, probabil singura caracteristica definitorie. Cu totii folosim sintagme de genul ”Ce prost e ala!” sau “X este foarte inteligent.” Cu alte cuvinte fiecare individ isi da cu parerea cu privire la inteligenta cuiva, are propria modalitate de masura a inteligentei.

Ce este inteligenta? O definitie simplista ar suna ceva de genul: Abilitatea de a face fata complexitatii si de a rezolva anumite probleme intr-o maniera utila, fie ca este vorba de amplasarea unui satelit pe orbita sau de a culege un mar dintr-un copac. De la sfarsitul secolului XIX s-a incercat masurarea inteligentei, cu metode initial rudimentare si de ce nu, inadecvate pana la actualele teste de masurare a IQ-ului, precum Stanford-Binet sau Wechsler. Cu toate acestea nu trebuiesc ignorate aplicatiile initiale ale masurarii IQ-ului: stoparea imigrarii anumitor popoare, aplicarea unor politici rasiale si chiar sterilizarea unor oameni.

Esti intr-adevar inteligent daca ai IQ-ul mare? Tot ce-i posibil, dar nu e garantat. Ce sunt testele IQ? Sunt niste modalitati de evaluare a inteligentei logico-matematice si vizuale. Dar avand in vedere ca exista 8 (opt) tipuri de inteligenta, printer care si inteligenta muzicala, lingvistica si spatiala… rezultatul testului e interpretabil. Cel mai bun exemplu sunt asa-zisii “savant idioti”, persoane capabile de incredibile calcule matematice, dar incapabile sa comunice sau sa socializeze (autistii).

Dar sa revenim la creier. Daca ar fi sa facem o analogie cu un hard disk ne-am da seama ca putem stoca doar o cantitate limitata de informatie pe care sa o accesam si sa o sintetizam in functie de nivelul intelectual si de conditiile existente in momentul respectiv (stress, oboseala, etc). In concluzie, trebuie sa stii sa uiti selectiv pentru a putea invata lucruri noi.

Cam atat.