Despre creier
Ma uitam zilele astea la X Files, serialul (da, sunt unul dintre aia), si m-a surpins o idee (posibil imbecila) dintr-un episod: cum ca omul este limitat (intelectual, psihic) de dimensiunea calotei craniene, ce nu permite creierului sa se dezvolte pe cat ar putea.
Initial am fost doar surprins de concept. Apoi, m-am intrebat: si daca asa o fi? Si de-aici, a pornit controversa…
Ma gandesc (cu creierul limitat de calota craniana) ca, intr-adevar, specia umana a cam luat prin surprindere evolutia naturala, cel putin in ultimii 200 de ani, de la inceputurile revolutiei industriale. In 200 de ani am evoluat (per total) mai mult decat in ultimii 5000 de ani, si chiar si aceasta evolutie (de 5000 de ani) s-a petrecut intr-un progres geometric (exceptand cele cateva situatii “nefericite”, gen Evul Mediu, sau Inchizitia).
Nu pot sa nu CRED ca explozia informationala de care se tot vorbeste (pe drept cuvant) ne impinge (ma rog, ne indruma) catre o evolutie nefireasca, ne-naturala, in care suntem obligati, pentru a ne pastra locul in societate, sa reactionam mai repede, sa gandim mai repede, sa stim mai multe, de la an la an. Ma gandesc la cum se intamplau lucrurile acum 5 ani, acum 10 ani, acum 20… Pentru mine, este evidenta evolutia infernala pe care o traim. Si nu cred ca sunt sanse sa se potoleasca trend-ul. Dimpotriva.
Ma intreba de curand cineva: cum crezi ca va arata lumea peste (parca) 1000 de ani? (sau 3000? ma rog…) I-am raspuns: si peste 50 de ani mi-e greu sa-mi inchipui realist, pentru ca in ultimii 50 de ani s-au intamplat lucruri ce au depasit chiar si imaginatia celor mai “visatori” creatori de SF.
Ca sa nu intru in detalii, si sa ma intorc la punctul de la care am plecat: este clar ca societatea, rasa umana, este in plina evolutie. In special tehnica. Insa mi se pare ca suntem MULT in urma din punct de vedere al evolutiei intelectuale, psihice si chiar sociale. Din punct de vedere biologic, suntem limitati (cum sunt motoarele masinilor moderne, pentru a nu depasi o anumita limita de viteza – chit ca, tehnic, AR FI CAPABILE de mai mult).
Si ma intreb: daca fizicul nostru, in speta craniul, urmand evolutia naturala, programata in ADN, ne impiedica sa evoluam pe cat ne-ar permite societatea si tehnica ce ne inconjoara? Daca, intr-adevar, fara calota craniana, creierul uman s-ar dezvolta intr-atat incat sa permita si zonelor aparent latente sa functioneze (se vorbeste ca am folosi 10% din capacitatea sa, parca). Am putea levita, am comunica telepatic, am putea misca lucruri cu puterea mintii? Stiu ca ceea ce zic pare de domeniul SF-ului, insa nimeni nu poate spune CU SIGURANTA ca n-am dreptate.
M-am mai potolit in porniri, gandindu-ma ca circumvolutiunile creierului reprezinta, de fapt, o extindere a suprafetei sale (nu degeaba se spune despre unii ca “au creierul neted de patineaza musca pe el”), ceea ce presupune ca, la nevoie, se poate “incretii” suficient cat sa stocheze informatii sau sa formeze conexiuni pentru diferitele abilitati dobandite de-a lungul vietii. Dar daca circumvolutiunile s-ar putea extinde de 2, 3 ori mai mult, fiind, insa, limitate fizic? Este evident ca au aparut (la reptile, sau pasari, sau unde au aparut prima oara) din nevoia sistemului nervos de a evolua, si imposibilitatea fizica de a o face. Dinozaurii, de exemplu, aveau creierul (sau echivalentul creierului) neted. La fel au si pestii. Cand formele de viata au imbratisat sisteme sociale complexe, iar viata lor nu s-a mai redus doar la a manca ceea ce intalnesc in cale, probabil, creierul nu a mai incaput in spatiul “rezervat” de natura, si a inceput a forma circumvolutiuni. Insa, ca orice solutie temporara, la un moment dat, si aceasta poate ajunge la epuizare.
Auzeam de curand, intr-o emisiune despre bebelusi, ca inca de la cateva luni pot fi educati, prin metode speciale, spre a le dezvolta interesul pentru un domeniu anume (matematica, muzica), sau pentru a le stimula gandirea, in general, mult peste nivelul practicat in prezent. Mai exact, pana la varsta de un an, copiii pot inmagazina, practic, orice informatie, in orice cantitate le-o oferi. Cat timp este bine structurata, informatia va ajuta copilul, in anii urmatori, in a se incadra mai solid si mai precis in societate, in a-i oferi o mai mare paleta de optiuni in viitoarele interese, ocupatii, etc. Cu alte cuvinte, copiii ingrijiti si educati “dupa reteta” au toate sansele sa devina elite (evident, nu generalizez, un “scurtcircuit” fiziologic sau chiar social, de exemplu, poate transforma un geniu intr-un monstru). Cum ar decurge evolutia intelectuala si psihica a unor asemenea indivizi, pana la ce varsta creierul “ar avea loc” a se dezvolta liber, si care ar fi momentul si cauzele in care evolutia lor ar decelera? Cred ca, totusi, barierele fizice au un rol important in “limitarea” noastra psihica si chiar intelectuala.
Sunt curios de alte pareri in acest sens, sau de combaterea (rationala, argumentata) a parerilor mele. Aveti ceva de spus?
3 Comments
Jump to comment form | comments rss [?] | trackback uri [?]