Apa îmbuteliată

Întrebare: de ce trebuie să PLĂTIM suplimentar pentru a bea o apă (relativ) bună? De ce, până acum câţiva ani (hai să zicem 10-20), marea majoritate beam apă de la robinet, de la “chiuvetă”, şi nu era nici o problemă? De când a devenit apa un produs de lux?

Auzeam zilele astea despre prefigurarea unei “mafii a apei” la nivel global, similară mafiei petrolului (care nici măcar nu se mai sfieşte de ochii publicului). Aparent, există O CRIZĂ A APEI la nivel global. Cum vine asta? Au secat izvoarele? Suntem atât de mulţi, încât nu mai putem împărţi o gură de apă? În România, de exemplu, nu cred că a mai crescut nivelul populaţiei rezidente de 20-30 de ani. Sau efectiv, sub ameninţarea subţierii rezervelor de petrol – motorul societăţii moderne şi sursa de venit cea mai importantă a marilor puteri, s-a găsit o nouă metodă de control şi câştig colosală, şi anume APA?

Suntem făcuţi din apă. Originea vieţii este apa. Apa, după aer, este al doilea element vital. Putem să nu mâncăm două-trei săptămâni, dar fară apă, după 3-4 zile, murim. Mâncarea poate fi foarte variată, de la rădăcini, până la caviar, cumva, tot găsim ceva de mâncat. Apa este de un singur fel.

Este adevărat că putem, probabil, supravieţui (temporar, totuşi, cred) şi dacă bem apă din bălţi (slavă Domnului, încă mai plouă – cu toate că şi calitatea apei de ploaie este afectată de poluare), dar nu despre asta e vorba. E vorba de UMILINŢA la care suntem supuşi, în mod oficial, prin refuzarea dreptului (culmea, PLĂTIT, oricum) de acces la o apă, nu cristalină, dar măcar potabilă, decentă.

Cât pot costa, la nivelul bugetului unei comunităţi, nu zic de bugetele naţionale sau mondiale, nişte sisteme de filtrare a apei eficiente? Orice apă, teoretic, poate fi filtrată, şi refolosită, chiar şi pentru băut. În spaţiu, astronauţii reciclează inclusiv apa menajeră, pentru că nu îşi permit luxul de a o arunca “pe fereastră”. Circa trei sferturi din suprafaţa planetei este acoperită de apă. E drept, sărată, dar chiar şi cu un dispozitiv EMPIRIC poate fi transformată în apă potabilă. UNDE E CRIZA?

Explicaţia e simplă: nu e vorba de o criză, ci de manipulare. Şi nici măcar fină, ci grosieră. Apa potabilă din circuitul clasic devine din ce în ce mai proastă calitativ, (proabil că) sistemele de filtrare devin din ce în ce mai scumpe, “stimulate” de anumite interese (ştiu, paranoia e în floare, însă nu pot să nu fac astfel de legături, când observ atâta dezinteres şi lipsă de acţiune), iar urmarea e simplă: există o nevoie de apă? Să o satisfacem! Şi aşa apar ca ciupercile “fabricile de apă” (toate cu “o istorie de X zeci sau sute de ani”, ca şi berea – de parcă producţia, chiar reală, de atunci, are vreo legătură cu cea de-acum), ce oferă un produs “garantat”, “pregătit”, mai bun. Oribil!

Concluzia este pe cât de tragică, pe atât de adevărată: suntem o masă de manevră, aproape inertă, ce, prin faptul că nu ne cerem drepturile în faţa sistemelor de conducere ce ar trebui să ne ajute şi protejeze, ne auto-condamnăm la o soartă de sclavi legaţi în lanţuri la galere. Înghiţim tot ce ni se oferă, răbufnind (atunci când o facem) printr-o mormăială în barbă, pentru ca timpul să acopere nemulţumirea, iar abuzul şi absurditatea să devină normalităţi.

About this entry

You’re currently reading “Apa îmbuteliată,” an entry on Hug a Developer

Published:
1 septembrie, 2008 / 1:19 pm
Category:
Societate
Tags:
, ,